Referendumul de revocare a lui Dorin Chirtoacă din funcția de primar general de Chișinău nu a fost validat din cauza prezenței scăzute a alegătorilor. Pe 19 noiembrie, la urnele de vot au venit doar 17,5% dintre cetățenii cu drept de vot, necesare fiind 33%.

„Majoritatea chișinăuienilor au boicotat referendumul deoarece doresc ca primarul ales de ei să conducă în continuare capitala”, a comentat bilanțul plebiscitului însuși protagonistul acestuia. Iar liderul Partidului Liberal, Mihai Ghimpu, a declarat că duminica trecută chișinăuienii l-au susținut pe Dorin Chirtoacă pentru a patra oară. Dar liberalii se automăgulesc. Nu mai este vorba despre Chirtoacă – el este o carte bătută și primar al capitalei nu va mai fi niciodată. Pe 19 noiembrie, de fapt, a avut loc repetiția generală a viitoarei lupte pentru Chișinău și, posibil, a alegerilor parlamentare din 2018.

 

Ce trebuia de făcut

Pentru ca Dorin Chirtoacă, primarul suspendat al capitalei, anchetat pentru suspiciuni de corupție, să înceteze a mai fi primar de Chișinău, pe 19 noiembrie ar fi trebuit respectate două condiții.

Prima – în conformitate cu art. 199 din Codul electoral, la referendumul local trebuie să participe1/3 dintre cetățenii incluși în listele electorale. La Chișinău și în suburbii există 647 de mii de cetățeni cu drept de vot, adică la referendumul “anti-Chirtoacă” trebuiau să participe nu mai puțin de 216-217 mii de alegători.

A doua – în conformitate cu art. 198 al Codului, pentru revocarea lui Dorin Chirtoacă, la plebiscit trebuiau acumulate cel puțin tot atîtea voturi cîte a acumulat el la ultimele alegeri generale locale, cu condiția că nu mai puțin de o jumătate dintre participanții la referendum au votat pentru această decizie. În turul doi al alegerilor locale din 2015, Dorin Chirtoacă a acumulat 163 570 de voturi.

 

Ce a ieșit

În pofida faptului că PDM și întregul segment politic ”de dreapta” a boicotat referendumul ”anti-Chirtoacă” și și-a chemat adepții să nu participe la plebiscit, teoretic posibilitatea reușitei lui era suficient de mare.

În turul doi al alegerilor locale din 2015, Zinaida Greceanîi, candidat la funcția de primar general de Chișinău din partea Partidului Socialiștilor, a obținut 141 929 de voturi (46,46%), prezența la urne fiind de 48,68%. În primul tur al alegerilor prezidențiale din 2016, pentru Igor Dodon, la Chișinău și în suburbii, au votat 158 de mii de alegători, în turul doi – circa 300 de mii. Organizatorii referendumului ”anti-Chirtoacă” mai contau și pe votarea de protest: conform sondajelor, actualul primar general nu este pe placul majorității cetățenilor – în octombrie 2017, Dorin Chirtoacă a ocupat locul patru în topul celor mai nepopulari politicieni din Moldova. Conform datelor BOP, la acel moment, în el nu aveau încredere 84,2% dintre cetățenii intervievați.

Dar socialiștii au calculat greșit. Că referendumul va eșua a devenit clar la mijlocul zilei de duminică: doar 8,45% votanți la ora 12.45, 12,3% - la 14.50, 13,85% - la 16.00. Rezultatul final al votării – 110 512 cetățeni sau 17,5% dintre 33% necesare. Și deși majoritatea covîrșitoare a celor veniți să voteze (87,12%) s-au pronunțat pentru revocarea lui Chirtoacă, prezența scăzută nu a permis ca rezultatele plebiscitului să fie recunoscute.

 

Neofobie în stil chișinăuian

Analistul politic Victor Ciobanu, intervievat de NOI.md, a remarcat că s-a așteptat la acest rezultat. „Toți sînt nemulțumiți de problemele acumulate în capitală timp de zece ani de administrare a ei de către Dorin Chirtoacă – și cei de stînga, și cei de dreapta, însă Chișinăul a devenit din nou ostatic al paradigmei geopolitice. La noi toate alegerile precedente, inclusiv cele locale, se desfășurau în felul următor: politicienii își ”marcau” teritoriul, indicau – acolo și acolo sînt dușmani, aici – tancurile rusești, acolo vor veni românii ș.a.m.d. Acest amestec geopolitic și-a jucat rolul și duminica trecută, deși la referendum era vorba despre oraș și gospodăria lui.

Partidele de dreapta au declarat că vor boicota referendumul deoarece nu doresc să facă jocul socialiștilor și să participe la jocurile «murdare» ale PSRM și PDM. Și se a ieșit în cele din urmă? Ei au participat totuși la aceste jocuri, căci de pe urma eșuării plebiscitului au avut de cîștigat doar democrații. PD a calculat perfect situația cu referendumul, socialiștii sînt un rău, iar opoziția de dreapta – un rău mai mare. Eu consider că referendumul trebuia să aibă loc, Chirtoacă trebuia revocat și la Chișinău trebuiau organizate alegeri anticipate. Căci, de ce opoziția de dreapta nu și-ar uni forțele în jurul unui anumit candidat, mai ales că statistica electorală demonstrează că ”stînga” niciodată nu a cîștigat orașul?”, a specificat Ciobanu.

Acum oponenții învinuiesc Partidul Socialiștilor că a monopolizat ideea referendumului ”anti-Chirtoacă”: asta i-a speriat pe cei de dreapta, i-a dezgustat pe cei de stînga și a dus la aceea că plebiscitul de revocare a lui Chirtoacă a fost compromis de la bun început. La referendum trebuia de mers într-o coaliție largă – cu atragerea altor partide și a societății civile, spun ei.

„Doar se putea și altfel. Spre exemplu, ca la 18 iulie 2016. În incinta Palatului de Cultură al Feroviarilor s-a întrunit grupul de inițiativă privind organizarea referendumului de revocare a lui Dorin Chirtoacă. Atunci și-au unit forțele reprezentanții diferitor partide politice și ai societății civile, însă cuiva acest format nu i-a fost pe plac. Dar iată că în martie 2017 toate au mers ca unse. Doar grupul de inițiativă s-a limitat la socialiști. Nu au mai invitat și alte partide sau societatea civilă. Nu pentru că au uitat, ci pentru că propriul PR și înțelegerile cunoscute erau mai importante decît rezultatul”, a scris în rețelele de socializare Inna Șupac, președinta fracțiunii parlamentare a PCRM.

Victor Ciobanu este convins: dacă inițiativa organizării referendumului de revocare a lui Dorin Chirtoacă ar fi aparținut unei coaliții largi, autoritățile nu și-ar fi dat acordul. Calculul PD, consideră el, s-a bazat anume pe aceasta – socialiștii vor iniția plebiscitul și-l vor pierde lamentabil.

„Partidul Socialiștilor, precum maurul, și-a făcut treaba – a votat pentru sistemul electoral mixt, acum poate pleca, crede Victor Ciobanu. Astea sînt mișcări politice evidente: după ce un actor joacă un anumit rol, începe presarea, distrugerea lui. Acum are loc îndepărtarea socialiștilor, inclusiv prin eșuarea referendumului inițiat de ei. Nu cred că democrații ar fi permis organizarea unui plebiscit la Chișinău dacă ideea ar fi aparținut unei coaliții largi.”

Conform acestui scenariu de înlăturare a PSRM, democrații prezintă acum rezultatele referendumului din 19 noiembrie nu ca pe aprecierea dată de orășeni celor zece ani de administrare frauduloasă a Chișinăului de către Dorin Chirtoacă și subalternii lui, ci ca pe un indicator al încrederii cetățenilor față de Igor Dodon și Partidul Socialiștilor la doar un an după alegerile prezidențiale, și față de întregul eșichier politic de stînga.

Pe 19 noiembrie, imediat după publicarea rezultatelor votării, Partidul Democrat a difuzat declarația în care constata ”înfrîngerea zdrobitoare a partidelor de stînga” în capitală. „Chiar dacă cetățenii nu sînt mulțumiți de situația din Chișinău, ceea ce este corect, astăzi ei au demonstrat că nu doresc să participe la jocul politic început de socialiști și partenerii lor– PCRM și PN”, au declarat reprezentanții PD la conferința de presă.

Pe lîngă combinațiile politice sofisticate, încercările de a scufunda aripa stîngă, gelozia politică și înfumurarea excesivă, o altă cauză a eșuării referendumului, consideră experții, există și neofobia societății moldovenești, adică neîncrederea sau chiar frica de schimbare.

„Analizînd procedurile democratice, cum ar fi alegerile sau referendumul, trebuie să ținem cont de realitatea noastră principală, menționează politologul Victor Josu. Încerc să vorbesc precaut: puterea în stat este acaparată de oameni care uneori acționează prin metode nu întotdeauna legale, ba chiar banditești. Da, putem să ne prefacem că nu e așa, putem ascunde această realitate în spatele unor declarații corecte din punct de vedere politic, însă tot mai mulți oameni încep să o conștientizeze ca atare, și deci să nu mai creadă că de votul lor depinde ceva.

În toate campaniile precedente – și cu Greceanîi, și cu Dodon – exista senzația unei lupte reale, alegătorii sperau că se va schimba ceva. Acum nu a fost și nu putea fi nimic asemănător. Chiar și felul cum în fotoliul primarului general, ales prin vot direct de orășeni, a fost așezată Silvia Radu, a tăiat pofta de a merge la referendum. Dorin Chirtoacă deja era conceput de lume ca o țintă falsă – suspendat din funcție, trimis în judecată. Dar structura cauzală – să votăm pentru revocarea lui Chirtoacă, pentru a putea organiza alegeri anticipate ale primarului general, iar peste jumătate de an să-l și alegem, - s-a dovedit a fi prea complicată pentru a fi eficientă. Referendumul în cauză a fost sortit eșecului de la bun început. Cei din PDM erau siguri de asta sută la sută, de aceea au și permis organizarea lui”.

 

Scenariul lui Urechean

Dacă referendumul din 19 noiembrie ar fi fost validat și Dorin Chirtoacă revocat, în mai 2018, la Chișinău ar fi avut loc alegeri locale anticipate. Dar referendumul a eșuat, de aceea alegerile primarului vor avea loc în temeiuri generale – în 2019. Dar, deocamdată, timp de un an și jumătate, capitala va fi condusă de proaspăt numita în funcția de primar general interimar, fosta directoare a companiei “Gas Natural Fenosa” Silvia Radu. Adică, la Chișinău, de facto, este implementat așa-numitul ”scenariu al lui Urechean”.

Serafim Urechean, ex-deputat în Parlament (1990-1994) – a fost pus în fruntea capitalei pentru prima dată în august 1994. El a fost numit în funcție prin decretul președintelui Mircea Snegur, deoarece, în mod repetat, alegerile locale au fost declarate nevalabile. În conecință, către alegerile locale din 1999 Serafim Urechean acumulase avantaje electorale substanțiale, ceea ce i-a permis să ”ia” orașul în calitate de candidat independent inițial în mai 1999, depășind șase adversari, apoi în 2003 (opt candidați la fotoliul primarului de Chișinău).

Silvia Radu, cel mai probabil, va merge în alegerile primarului general tot ca independent, beneficiind de susținerea PDM. De aceea, consideră unii experți, PD nu și-a dorit ca referendumul ”anti-Chirtoacă” să aibă loc, și primarul general să fie schimbat anticipat în primăvara lui 2018, înainte de alegerile parlamentare.

Iar socialiștii, grație plebiscitului, și-au aflat potențialul real, la Chișinău, în ajunul alegerilor legislativului – 110,5 mii de votanți sau ceva mai mult de 17% dintre alegători. Acest rezultat trebuie să-i pună pe gînduri și să-i mobilizeze pe conducătorii PSRM, mai ales că și datele sondajelor sociologice arată o scădere a ratingului partidului. 

 

Moldova alunecă spre “cultura politică” a Ucrainei ?

Valeriu Ostalep, directorul Institutului de Studii Diplomatice, Politice și de Securitate, susține că situația cu referendumul ”anti-Chirtoacă” a mai descoperit o problemă – faptul că partidele politice din RM se îndreaptă rapid spre o confruntare dură.

„Eu privesc cele întîmplate din cu totul alt unghi – nu cine a cîștigat sau a pierdut referendumul, dar ce probleme a descoperit și a aprofundat acest plebiscit. Ce chestiune a fost pusă în discuție la 19 noiembrie? Aprecierea modului cum Dorin Chirtoacă a administrat timp de zece ani capitala. Nu concepțiile lui unioniste, nu activitatea politică, dar modul în care a administrat Chișinăul trei mandate consecutive. Și ce am văzut? Că la scară largă societatea noastră este social iresponsabilă, scuzați pentru grosolănie, nu are un nivel înalt de inteligență. Oameni maturi și instruiți se bucură de eșuarea referendumului, îl vorbesc de rău, savurează istoria cu buletinul lui Dodon și limba română. 80% dintre orășeni în general nu au găsit de cuviință să aprecieze dezastrul în care s-a pomenit orașul. Înseamnă că totul le este pe plac ?

Imediat după referendum, partidele politice au prins a se învinui reciproc de toate păcatele, iar mass-media – a demoniza și a-și bate "joc">Joc de socialiști, deși aceștia au propus doar să fie reales primarul general care și-a demonstrat inconsistența ca manager și gospodar. Este dovada incapacității de a percepe realitatea. Teamă mi-i că clasa noastră politică se apropie rapid de un conflict politic serios. Două grupări politice – cei care se consideră stataliști moldoveni și cei care neagă posibilitatea existenței Moldovei ca stat trec de la faza unei opoziții grosolane, uneori josnice, la faza unei confruntări dure, în care practic nu este loc de compromisuri sau înțelegeri. Și în care important e nu cum trebuie să se dezvolte o localitate sau alta, ori țara în întregime, dar ce culoare politică au acestea.

Nivelul nostru de cultură politică cade tot mai jos. S-a ajuns la aceea că ex-președintele statului vecin propune să fie bătuți cei care gîndesc altfel, încălcînd principiul de bază al democrației – respectul pentru altă opinie. Cineva s-a distanțat, a condamnat această poziție? Avem exemplul Ucrainei, cînd politicienii se gîndesc numai la ei și nimeni nu mai știe cum să stingă conflictul politic de durată și să ajungă la un compromis. Teamă mi-i că noi ne mișcăm în aceeași direcție”, a afirmat Valeriu Ostalep.

Xenia Florea

sursa