O glumă binecunoscută spune că datoriile le întorc doar lașii. Așadar, ucrainenii au parte de mult curaj – din momentul apariției sale, statul s-a marcat cu obiceiul de a nu plăti ceea ce a luat cu împrumutul.

„Le iert tuturor debitorilor mei“ – o altă glumă din acest repertoriu. Dar, în cazul Ucrainei, situația nu este atât de amuzantă. În care an din istorie nu ai da cu retrospectiva, esența relațiilor internaționale ale Ucrainei se reduce la formula de a lua datorii și de a nu le rambursa.

Ca să nu ne adâncim prea departe, – anul 2005: delegația ucraineană a sosit la Ashgabat pentru a duce negocieri pe tema semnării unui contract de achiziționare a gazului turkmen pe termen lung. Fiind deja un datornic înrăit pentru sume amețitoare de bani al Rusiei, Kievul spera să intre în „prietenie“ economică cu Turkmenistanul, ocolind acordurile cu „Gazpromul“.

Dacă nu obiceiul ciudat al Ucrainei de a nu plăti pentru gazul consumat, probabil, ea ar fi avut un dialog mai puțin stresant în cadrul negocierilor cu Turkmenistanul. Așadar, Niazov, uitând de orice diplomație, a numit mecanismul de acțiune al părții ucrainene, privind modul cum cei din urmă sperau să capete gazul turkmen, drept o „fraudă fără precedent“. Potrivit lui Niazov, Ucraina a rambursat doar 8,7 mil. de dolari din cele aproape 500 mil. (!) de dolari datorii.

„În fiecare discurs susținut la Kiev, spuneți că nu aveți dificultăți cu Turkmenistanul. Deci, haideți să ne achităm cu datoriile, ca pe viitor, într-adevăr, să putem avea relații de parteneriat satisfăcătoare„ – a spus Niazov.

„Foarte dificil să negociem cu voi. Din nou – doar promisiuni„ – a adăugat președintele, cerând ca partenerii ucraineni să achite gazul consumat până la sfârșitul lui 2005.

Iată încă o situație – din 2014. Au trecut aproape 20 de ani, dar obiceiul Ucrainei a rămas neschimbat. În cadrul unei sesiuni a „guvernului extins“ de față cu președintele Rusiei se discută problema ucraineană.

„Am avut un acord direct cu prim-ministrul ucrainean Nikolai Azarov, privind modul de rambursare a datoriilor pentru gaz și de achitare a plăților curente. A fost acumulată o datorie imensă –  cca 2,7 mlrd. de dolari. Dar, și mai rău este faptul, că ei și în anul curent nu au început încă a plăti pentru gazul care se livrează, – a raportat șeful guvernului, Dmitrii Medvedev.

- Nu achită chiar cu reducere din preț? - a specificat președintele.

- Chiar cu reducere nu achită, – a confirmat Medvedev“.

Către acel moment, de altfel, Rusia deja reușise să procure euro-obligațiuni plasate de către Ucraina în valoare de 3 mlrd. de dolari. A fost o încercare nereușită de a readuce la suprafață economica Ucrainei care se scufunda tot mai adânc în criză. Suma dată ar fi de ajuns pentru a plăti tot gazul rusesc consumat. Dar banii au mers în altă direcție... În rezultat, la cei 2,7 mlrd. datorii pentru gaz, rușii au fost nevoiți să pluseze încă 3 mlrd. pentru euro-obligațiuni.

Pășind în perspectivă, această datorie nu a fost rambursată de către Ucraina nici astăzi. În loc să ramburseze treptat datoriile, statul preferă să se judece, colectând de pe urma proceselor penalizări și, achitând costurile de judecată de milioane de dolari.

Pe tot parcursul independenței, Ucraina nu a rambursat nici un cent din suma totală de împrumuturi externe, mereu bazându-se naiv pe deciziile instanței internaționale. Probabil, diplomații acestui stat, deja, au și un oficiu în Londra – cât de frecvent inițiază ei procese în instanță!

Kievul, în general, întotdeauna s-a bucurat de o relație ciudată de gratuitate cu Rusia. Vecinul din est timp de 20 de ani a „turnat“ sume incredibile de bani în bugetul statului ostatic al sistemului hoțesc, de fiecare dată, iertând și, înscriind sumele nerecuperate pe viitorul nesigur.

Dar, mai devreme sau mai târziu, povestea se termină. În ciuda concesiilor și reducerilor la gazele furnizate pentru foștii compatrioți, Rusia nu are de gând să ierte ultimul împrumut de stat. Acest lucru o va face să sufere pe Ucraina, iar investitorii actuali și potențiali vor prinde o lecție.

După cum am menționat, Ucraina deloc nu adoră să achite datoriile. Nu doar foștilor vecinii din „blocul“ sovietic, dar, de asemenea, și organizațiilor internaționale în calitate de membru, ceea ce nu o împiedică să fie mândră de faptul că este membru.

Iată un exemplu din trecutul „proaspăt“  – anul 2016: șeful aparatului al Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei, ministrul adjunct Vadim Pristaico a declarat că Ucraina are datorii față de organizațiile internaționale în achitarea taxelor de membru, în cadrul interviului realizat pentru „Ukrainskie Noviny“.

„Există organizații cărora le datorăm de lung timp. Cele mai multe dintre ele funcționează în așa mod, încât, datornicul poate pierde dreptul la vot, ceea ce limitează semnificativ posibilitatea de a influența adoptarea deciziilor importante“, – a spus Pristaico.

Dar, destul despre trecut. Ce avem în ziua de azi?

Obișnuiți să achite datoriile vechi, doar prin asumarea celor noi, adică, de fapt, sa nu le achite deloc, ucrainenii, de acum înainte, pun toate speranțele pe FMI… De la Rusia, de acolo încoace, nu mai pot împrumuta, de la alți vecini – cu atât mai mult. Și de la propriul lor popor au împrumutat cât au putut. Așadar,, răspunsul la întrebarea „Oare există viață fără FMI“ este lipsit de ambiguitate.

Însă, cel mai probabil, Ucraina va rămâne fără banii FMI, nu numai în anul curent, dar și, în, cel puțin, prima jumătate a anului viitor.

Negocierile ministrului Finanțelor Alexandr Daniliuk cu conducerea Fondului din Washington au eșuat. Luând în considerație toate aspectele negative ale istoriei creditare a Ucrainei, de data aceasta, creditorii, în mod formal, s-au „agățat“  de problema prețurilor la gaze pentru populație.

Aici trebuie de specificat, că anterior guvernul ucrainean a aprobat cu FMI majorarea tarifelor cu 17,6% pentru noul sezon de încălzire. Dar acum autoritățile se tem să parcurgă la o nouă creștere de tarife pe fundalul protestelor populare.

Între timp, primul șef adjunct al FMI David Lipton a declarat ferm că „tarifele ar trebui să fie modificate în conformitate cu prețurile internaționale la gaz: dacă prețurile cresc – tarifele se majorează, dacă prețurile scad, scad și tarifele. Cu acest scop, este definită și o anumită formulă“.

Deci, compromisul în acest sens cu Fundația, va fi pentru autoritățile ucrainene un obiectiv foarte dificil de atins. Ba, chiar imposibil, fapt care, în mod automat, pune cruce pe speranțele de a beneficia de următoarea tranșă de credit de la FMI.

În ultimul timp, relațiile Ucrainei cu FMI, în general, sunt „stabil încordate“. Dintre cele 5,4 mlrd. de dolari planificate pentru anul curent în limita programului creditar pentru 4 ani, Fondul a oferit doar 1 mlrd. de dolari. Și, acest lucru nu este întâmplător – este exact suma pe care Ucraina îi datorează FMI pentru creditări anterioare. Deci, de fapt, țara nu a primit nimic – doar șansa de a nu falimenta „înainte de timp“.

Se zvonește, cică acțiunile FMI sunt dictate de interese politice – nemulțumirea Occidentului de guvernul ucrainean în ansamblu (corupție, atacuri asupra drepturilor și libertăților cetățenilor, neaplicarea acordului de la Minsk). Dar, confirmarea acestora, deocamdată, nu este posibilă. Și, ce-i drept, toate aceste probleme există de demult, fapt care nu a împiedicat FMI să crediteze Ucraina. Deci, totuși, în urma urmei, vine și momentul când trebuie să plătești!

Încă nu este clar ce se va întâmpla cu hrivna pe fundalul suspendării finanțării de către FMI. Căci, cum arată practica anilor precedenți, orice indiciu de deteriorare a relațiilor cu Fondul (sau întârzierea în eliberarea următoarei tranșe) ridică imediat presiunea asupra cursului de schimb.

Un alt risc pentru cursul monedei ucrainene este probabilitatea amenințătoare că Ucraina va fi obligată să recupereze datoria față de Rusia pentru euro-obligațiuni plasate în 2013 – suma egală cu trei miliarde de dolari. În vara anului recent tribunalul din Londra a înghețat rambursarea acestor bani, tot el fiind cel care a aprobat acțiunea dată în luna martie, însă, numai până la revizuirea recursului depus de către Ucraina, programat pentru ianuarie 2018. Totuși nu este cert că decizia va fi modificată favoarea Ucrainei, și că ultima va eschiva de la rambursarea datoriilor.

În acest context, devine și mai mare, problema relațiilor cu alți creditori și investitori. Căci, simpatia sau nemulțumirea a FMI prezintă un fel de semnal pentru creditorii internaționali: merită sau nu să ai de a face cu țara în cauză. Pe acest fundal, pentru Ucraina ar fi logic să se aștepte la înghețarea ajutorului din partea instituțiilor financiare internaționale.

Din punctul de vedere al formării bugetului ucrainean, chiar și anul viitor va fi deja unul foarte tensionat. Într-un raport recent al Camerei de Conturi al Ucrainei, care a analizat proiectul bugetar pentru 2018, se spune că punerea în aplicare a tuturor celor planificate va fi imposibil de realizat cu rezervele interne. Împrumuturi externe trebuie atrase categoric.

Iar dacă Ucraina va pierde încrederea creditorilor internaționali, pensiile, subsidiile și alte plăți destinate populației vor sub întrebare. Ca să nu mai vorbim de investiții mai mari. În următorii cinci ani Ucraina va trebui să achite aproximativ 30 mlrd. de dolari datorii externe. Cele mai mari sume, urmând a fi sustrase în 2019-2020.

În plus, urmează rambursări de miliarde de dolari de datorii interne: în perioada 2017-2022 aceste plăți vor constitui cifre de neimaginat pentru un stat precum Ucraina – 40 mlrd. de dolari. În aceste condiții dificile, naivii din Ucraina continuă să creadă că în afară de FMI, au la îndemână și alte surse. Și speră la repetarea istoriei vechi: luăm datorii noi, pentru a le achita pe cele vechi.

Așadar, în septembrie Ucraina a plasat euro-obligațiuni în valoare de 3 mlrd. de dolari sub 7.375% anuale pentru perioada de scadență de 15 ani. Ceva mai mult de 1,3 mlrd. de dolari din suma dată deja au parvenit în țară, iar celelalte fonduri vor fi direcționate către… răscumpărarea de titluri de valoare cu perioada de scadență până în anii 2019 și 2020. Adică, în realitate ele nici măcar nu vor intra în țară.

Iar dacă nu vor plăti pentru euro-obligațiuni deloc? E posibil să parcurgă la acțiunea dată?

Președintele Centrului Analitic ucrainean Alexander Okhrimenko explică: „Vedem că guvernul ucrainean nu are de gând să returneze Rusiei banii. Dar nici Moscova nu va da înapoi. Greu de prezis care va fi finalul, dar nu este exclus faptul că Rusia va revinde datoria în cauză companiilor private care se specializează pe extragerea datoriilor. Și, mai devreme sau mai târziu, va începe arestarea activelor ucrainene în străinătate.

Cazul poate avea un deznodământ neașteptat. Va sosi, să zicem, Petro Porohsenko la Washington sau Vladimir Groissman la Bruxelles, iar avioanele lor vor fi arestare. Perspectiva dată nu este chiar atât de incredibilă.“ 

Iar dacă președintele Ucrainei va declara default-ul, pentru a nu plăti datoriile?

În situația actuală o astfel de decizie ar fi mai rea ca moartea, căci statului scufundat în datorii nimeni nu va mai oferi, nici investiții, nici împrumuturi suplimentare. În așteptarea dificultăților reale care vin, cei din Kiev deja tremură de frică. Un alarmist, – vicepreședinte al Băncii Naționale, chiar a încercat să vorbească despre rambursarea datoriilor din contul rezervelor de aur și valută ale statului, ceea ce va permite statului să evite default-ul. Însă...

Acțiune de acest fel ar fi una fără precedent pentru Ucraina, care contravine chiar cu mentalitatea națională, „Cum așa? Să rambursăm ultimii bani? Și noi cu ce rămânem?“.

Partenerii occidentali ai Ucrainei și toți simpatizanții „în confruntarea evlavioasă cu Rusia“, curând vor căpăta dezbinare de creier.

Dintr-o parte este necesar să ajute Ucraina – spre ciuda Rusiei, dar, pe de altă – plăcerea le iese prea scump. Fiind gata să împrumute fără interes în dobândă, cu pierderi, creditorii nu sunt gata să ofere sumele uriașe cadou – lucru pe care vor fi nevoiți să-l facă, luând în considerare mentalitatea Ucrainei descrisă mai sus.

Mai mult decât atât, banii vor fi aruncați în vânt – în condițiile de corupție continuă monstruoasă, laolaltă cu lipsa de control din Ucraina. Adică, investitorii trebuie nu doar să dea irecuperabil banii, dar și să-și refuze minuscula plăcere morală de a atinge obiectivele (inclusiv de a „șterge nasul Rusiei“). Căci banii, odată ajunși în Ucraina, nu vor merge unde este necesar, ci vor fi furați din nou.

Deznodământul este aproape. Curând ultimul „romantic“ din rândul investitorilor va pierde interesul pentru „transfuzia“ de finanțe în Ucraina. Este, pur si simplu, inoportun – cum nu ai evolua.

Dumitru Popa