Pentru ca țara să fie de succes, nu este deajuns să alegi vectorul geopolitic potrivit. Mai trebuie să o iubești sincer. Astfel, încât să nu permiți neocolonialiștilor să-i utilizeze potențialul în interese mercantile. Așadar, înainte sa alegi – Estul sau Vestul – mai întâi, trebuie să-ți alegi propria ta țară, faptul dat fiind prioritar. Actual și pentru Moldova.

 Evenimentele din anii 2013-2014 din Ucraina au cauzat nu doar o schimbare destul de contestabilă a guvernului, dar, de asemenea, au destabilizat echilibrul geopolitic în lume.

Dezbinare în societate, rulou spre «dreapta» și glorificarea naționalismului «banderilor»; inițierea mișcărilor pentru federalizare, activități ostile pe scară largă în Donbass, moartea a mii de oameni, dintr-odată, au transformat teritoriul liniștit și „somnoros“, precum era Ucraina post-sovietică într-o zonă fierbinte – chiar la hotarele Europei îndestulate. Ca rezultat, în opoziția politică în jurul crizei din Ucraina, au fost implicate marile puteri ale lumii.

Implicarea americană în procesul care a dus la destabilizarea inițială a situației nu se pune la îndoială – este cauza tuturor necazurilor care au urmat. În istorie încă nu există exemple, când „exportul democrației americane“ s-ar fi soldat cu succes.

Nu ne vom aminti acum de Libia, Irak, Egipt și alte zone de conflict care s-au „aprins“ datorită democrației americane. Simplu, ne vom întreba – oare democrația a fost cauza reală pentru care Washingtonul a mers în Kiev? Și de ce cei din Kiev nu au înțeles că scopurile care fac Occidentul să fie cointeresat în Ucraina sunt pur mercantile: de a o împinge în foc – să fure castanele fierbinți din cuptorul Rusiei?

Dealtfel, în acest joc fiecare a tins să folosească „partenerul“ în scopuri proprii. Occidentul – să creeze (și a izbutit) o regiune imensă anti-rusească chiar la hotarul Rusiei. Ucraina – să se așeze comod pe spatele Occidentului, bucurându-se până la nesfârșit de resurse gratuite din partea acestuia, în schimb la un spectacol cu denumirea: „Separare de Rusia“ – unul foarte arătos și grotesc, căci Kievul fără de Rusia sună de parcă ai zice „albine fără miere“.

Ce este paradoxal în situația creată: resursele și beneficiile economice reale pe care le obținea de la Rusia, Ucraina le-a schimbat pe simple promisiuni de a primi exact aceleași „cadouri“ de la Occident – nu a cugetat, сât de cât, asemeni unui copil alintat hapsân. Să vrei aprig ceea ce ții deja în mâini – doar în Ucraina este posibil așa ceva.

Totuși, poate Ucraina a avut de câștigat, de pe urma obținerii titlului ei actual de „cel mai pro-vestic stat“?

Apropo, nu noi am inventat acest titlu, a spus-o congresmanul american democrat Eliot Engel.

„Actual avem acolo [în Ucraina] cel mai pro-occidental guvern care poate fi imaginat. Să nu dea Domnul ca acest guvern să cadă. Încă, cel puțin, o sută de ani nu se va mai repeta așa ceva...“ – a avertizat, pronunțându-se în cadrul ședinței, susnumitul șef al unui grup minoritar din comitetul Camerei Reprezentanților al Congresului SUA pentru afaceri externe.

Din moment ce a avut loc schimbul de putere, care, mai curând, semăna cu o lovitură de stat, guvernul SUA ii oferă Kievului un oarecare sprijin. Prin Fondul Monetar Internațional, statul obține tranșe de credit. Ce-i drept, nu în acele dimensiuni, la care a visat Kievul și pe alte condiții! Și încă – avertizări, astfel încât fiecare tranșă pare să fie ultima…

Pe lângă toate, Washingtonul a înscris în bugetul apărării pentru anul curent  cheltuieli legate de costurile de furnizare de asistență militară în Ucraina. Dar și aici se iscă o întrebare incomodă: oare ajutor militar ar fi fost necesar, dacă americanii nu ar fi creat în Ucraina situație de război civil? Deci, ce a câștigat Ucraina?

Orice observator obiectiv știe că odată cu căderea guvernului „hoțesc și corupt“ al lui Ianukovici, viața în Ucraina a regresat simțitor. Schimbările spre negativ, pur și simplu, taie ochiul. Drept exemplu, rata de schimb a monedei ucrainene în raport cu leul moldovenesc: înainte de Maidan o hrivnă costa 2 lei, iar acum un leu costă 2 hrivne. Adică, valoarea monedei naționale ucrainene a scăzut de patru ori! Și asta în ciuda faptului că leul, la rândul lui, a scăzut și el simțitor față de dolar și euro! Deci, nivelul real de scădere al hrivnei este și mai marecam de șase ori.

Aspecte negative, de fapt, sunt atât de multe, încât, chiar îți e lene să le enumeri. Aici – și creșterea costurilor pentru comunale, și șomajul, și prăbușirea de industrie, ba, chiar și parcurgerea la import de cărbune din incredibil de îndepărtatele Africa de Sud și America – în situația când Ucraina dispune de mine proprii!

Nu, nu merită să le numim pe toate: o simplă enumerare – prea plictisitor. Doar vom atenționa că deteriorarea iminentă economică și socială în rezultatul schimbării vectorului estic pe cel vestic în Ucraina era evidentă de la bun început.

Era mult mai previzibil, decât în situația cu Moldova noastră, unde nu mai exista nici industrie, și chiar porumbul deja începuserăm să-l importăm din... China!

Închipuiți-vă: Moldova (!) procură porumbul în China (!). Noi deja de demult nu mai suntem un stat agro-industrial și nici chiar agricol – ne-am transformat în platformă de comerț. O spun datele reale statistice: pentru ultima perioadă de raportare în Republica Moldova cea mai mare contribuție la PIB au făcut-o comerțul și serviciile.

Suntem un stat clasic al gasterbaiteriolor; la ce putem folosi, ce avem de pierdut? Prin urmare, integrarea europeană a unui stat castrat, dar mic, precum este Moldova, deși crea oarecare dificultăți, nu se compară cu problemele pe care le-a creat Ucraina cu economia ei de 50 milioane, înzestrată cu rămășitele industriei sovietice uriașe, de care nimeni în Europa nu are nevoie. Trecerea acestor „vagoane“ pe pista de tren europeană – un lucru foarte dificil de realizat.

Încă în 2013 experții au prognozat că pierderile Ucrainei în caz dacă refuză integrarea eurasiatică vor constitui către anul 2030 $250-300 mlrd. În plus, adaptarea economiei ucrainene la standardele actuale de reglementare tehnică și al controlului fitosanitar din UE a fost evaluată în suma de cheltuieli în valoare de 120-200 mlrd. euro. Și toate acestea în contextul în care țara nu este capabilă să restituie nici câteva miliarde de dolari din creditele anterioare. De unde ar mai lua atât de necesarele sute de miliarde pentru afacerea dubioasă?

Occidentul a refuzat să ajute cu compensații. Și Ianukovici s-a înapoiat, refuzând să semneze acordul de asociere. A vrut să mai negocieze. Dar americanii nu au dorit să aștepte și l-au răsturnat pentru acest fapt. Oare au apărut banii necesari în țară, după? NU. Prăbușirea în haos și războiul civil au făcut ca bani să fie și mai puțini!

În doar un an după „revoluția națională de demnitate“ au căzut primii ochelari roz – să trăiești în Ucraina era tot mai „distractiv“. Ucrainenii de „bucurie“ au început să înjure și să blesteme guvernul pentru reformele europene. Acum în Ucraina aproape totul este european – prețurile la gaz, electricitate, încălzire, motorină. Doar că salariile rămân ucrainene. Ba, și mai modeste, decât pană la Maidan.

Situația în Ucraina, într-adevăr, este foarte dificilă – mulți cetățeni, după ce achită serviciile comunale, au bani doar de mâncare. Ba, chiar era vorba să se introducă furnizarea standardizată de produse alimentare și nealimentare de bază (adică, susținerea prin cupoane) către populație. Puțini vor fi surprinși,

dacă, mai devreme sau mai târziu, în Ucraina se va parcurge la acest pas.

Situația s-a înrăutățit nu doar în plan economic, dar și în ceea ce privește libertățile și democrația. Se desfășoară lupta cu „separatiștii interni“. Aproape pentru orice poți fi definit astfel: îndoieli, privind legitimitatea autorităților ucrainene actuale; protest contra mobilizării în război fratricid; stocare de simbolism dezagreabil – cum ar fi panglica sf. Gheorghe; răspândire de panică, a stărilor de spirit decadente…

Adică, nici nu te poți plânge de două ori pe înrăutățirea calității vieții – prea probabil să-ți fie prescrise stări de spirit decadente!

În cel mai rău caz, dacă tare ai nemulțumit pe cineva, poți să te alegi cu privare de libertate de la 10 la 15 ani, ba, chiar și cu închisoare pe viață (art. 110 din Codul penal al Ucrainei).

În conformitate cu legile teatrului: dacă pistolul se află în scenă, odată și odată, el va trage. Astfel, orice cetățean al Ucrainei, care, este oarecum nemulțumit, riscă închisoare pe viață. Trebuie doar să ai nefericirea să atragi răzbunarea cuiva.

De exemplu, este interzis să vorbești despre beneficiile aderării Ucrainei la Uniunea Vamală. Acțiunea dată va fi percepută drept apel pentru predare Rusiei. Inițierea protestelor sociale cu scop de majorare a pensiilor și salariilor, este, de asemenea, o acțiune interzisă – ea va fi considerată de către autorități drept provocare a revoltei în masă. Iar orice declarație publică a opiniei diferite de cea, pe care o emite „ministerul adevărului“ ucrainean va fi percepută drept minciună cu scop de dezinformare.

Nu putem spune că Occidentul este orb la situația în care a rulat Ucraina în loc să cultiveze democrația. Ei văd realitatea foarte bine, fapt care reiese din încercările de a pune la cale așa-numitul „Miho-Maidan“ condus de Mihail Saakașvili – nume asociat cu revoluții colorate.

Însă, guvernarea actuală din Kiev deja s-a întărit suficient, a prins gust, precum Ianukovici cândva, și încearcă să scape de presiunea enervantă a curatorilor americani. Din partea Occidentului vor doar bani – nu instrucțiuni. Totuși, oare nu la o formulă asemănătoare se reduceau și relațiile dintre Ucraina și Rusia?

Revenirea lui Mihail Saakașvili in Ucraina și încercarea de destabilizare a regimului de la Kiev, este, de fapt, un joc all-in al americanilor. Încercarea de a sustrage inițiativa de la „ticăloșii“ lor de altădată. O încercare care s-a soldat cu puțină reușită până acum.

A fost inevitabil: ciocnirea dintre cei mai notorii „pro-americani“ ucraineni (care, ca întotdeauna, luptă cu sloganul „anti-corupție“), și regimul lui Peotr Poroșenko care a prins rădăcini. Către conflictul dat de interese le-a condus toată logica evenimentelor din ultimii ani, iar dacă mai pe larg – toată esența realității ucrainene, pe care nu o pot desluși cei de la Washington.

Dar, lupta continuă. Acum Washingtonul ține, – folosind toate mijloacele, – să spulbere „tronul monarhului“ Petro Poroshenko, ceea ce o și face din răsputeri. Lupta brusc s-a acutizat într-atât, încât Statele Unite au parcurs la stoarcere de mâini ai oficialilor ucraineni în mod deschis. Arestarea fiului ministrului de Interne Arsen Avakov, de exemplu, este un avertisment pentru tată, să se oprească și să se răzgândească – să abandoneze echipa lui Poroșenko, fapt care o va slăbi considerabil.

Cele mai interesante evenimente în Ucraina încă urmează. Adică, mai bine zis – cele mai neplăcute. Iată că, vecinii de la hotarul vestic, deja, nici nu mai încearcă să creeze imagine de prietenie falsă. Așteaptă ca colossul ucrainean pe picior de lut, rănit să cadă, zdrobindu-se în bucăți, – ei le vor ridica cu mare plăcere. Prin eforturile lui Stalin și Lenin, care acum în Ucraina sunt blestemați cu atâta superficialitate, statul a acaparat prea multe teritorii. Teritorii străine, „mușcate“ de la aproape toți vecinii. 

Cum arată practica, nici un hotar nu există necontenit. Și, pare că Ucraina deja și-a trăit cei mai buni ani de „imperiu“. Fără măcar a aprecia darurile – căci, „imperiul“ nu a fost ridicat de Ucraina însuși. Și, tocmai de aceea, ea nu este capabilă să-l mențină. Iată, de exemplu, s-a certat din prostie cu toți vecinii odată pe problema limbilor de predare în școli…

Și câte încă vor mai urma! Nu toate erorile au fost comise. Potențialul de a comite erori în Ucraina este mare. Guvernul nu dispune de practici elocvente de supraviețuire în calitate de stat independent cu nume de Ucraina – în afară de câteva decenii de independență aleatoare obscură, căpătată nu prin careva merite, ci doar de pe urma destrămării imperiului sovietic.

De aici concluzia: pentru ca țara să fie de succes, nu este deajuns să alegi vectorul geopolitic potrivit. Mai trebuie să o iubești sincer. Astfel, încât să nu permiți neocolonialiștilor să-i utilizeze potențialul în interese mercantile.

Înainte de a alege – Estul sau Vestul –, trebuie să-ți alegi propria ta țară, faptul dat fiind prioritar. Este actual și pentru Moldova.

Dumitru Popa