România stabil are parte de succes. Din momentul apariției sale, statul practic doar își lărgește teritoriul – spre deosebire de vecini, de exemplu, Ungaria și Bulgaria.
Digresiune istorică
România stabil are parte de succes. Din momentul apariției sale, statul practic doar își lărgește teritoriul – spre deosebire de vecini, de exemplu, Ungaria și Bulgaria.
În toate conflictele ale ultimilor secole România se pomenea printre învingători, chiar dacă nu întotdeauna din start corect determina vectorul politicii si aliații. În rezultatul tuturor războaielor cu participarea României, țara își suplinea teritoriile cu un oarecare „fragment“. Se pare că ea a moștenit câte ceva din măreția gloriei neastâmpărat expansioniste a Romei!
O înfrângere relativ neînsemnată este pierderea teritoriilor Basarabiei și a Bucovinei de Nord în rezultatul celui de-al doilea război mondial – pierderile care, totuși, au fost compensate cu alte teritorii. Și, în afară de asta, România, profitând de alianța cu Uniunea Sovietică, a izbutit să eschiveze de la obligația de a plăti despăgubiri postbelice în urma participării în război de partea lui Hitler.
Și chiar așa, pare că istoria îi oferă statului român speranța de a considera pierderile de teritorii din est drept unele temporare. Se pare că mai există șansa de a realiza proiectul „România Mare“.
Ce anume ne permite să gândim în acest fel? Motivul principal, fără dubii, sunt problemele pe care le are Moldova la capitolul statalitate – țara nicidecum nu izbutește să devină un stat veridic, unde nimeni nu s-ar îndoi de fermitatea suveranității. Atât timp, cât în Moldova există adepți ai ideii că Republica – este doar un proiect temporar la etapa Marii Uniri, șansa unirii nu doar există, ea devine un factor determinativ pentru acțiunile care vor urma.
Istoria favorizează ambițiile României într-atât, încât statul nu a dat uitării nici teritoriile românești care din voința sorții au fost incluse în componența Ucrainei. Iată că, foarte neașteptat, apare șansa de a le recupera și pe ele.
Criza în Ucraina și statutul problematicii românești
În cadrul analizei de față vom vorbi despre românii Ucrainei, unirea cu Moldova fiind o întrebare pe larg răspândită și transparentă, pe când criza care amenință Ucraina cu destrămare completă, a venit prin surprindere – despre șansele României de a-și redobândi pământurile se vorbește mult mai puțin.
În componența Ucrainei s-au pomenit suprafețe destul de imense – sudul Basarabiei încadrat în regiunile Odesa și Cernăuți. Români etnici avem și în Transcarpatia.
De fapt, români ca atare pe aceste teritorii nu sunt atât de mulți. În Transcarpatia ei reprezintă 2,6% din populație, în regiunea Odesa – 5,2%, și chiar în regiunea Cernăuți doar 19,8%. În total în Ucraina trăiesc circa 190 mii cetățeni de etnie română. Așa spun datele ucrainene. În România însă se operează cu alte cifre, fiind presupus că pe teritoriul statului vecin din est ar putea trăi până la jumătate de milion de cetățeni potențiali.
Este interesant faptul că dintre cei 190 mii de români ai Ucrainei, 175 mii (aproape 92%) continuă să considere limba română limba lor natală, chiar dacă, timp de mai multe decenii, au fost supuși ucrainizării agresive. Românii Ucrainei principial nu vor să vorbească limba de stat, și, pare că, până și azi, nu se recunosc drept parte a țării, în cadrul căreia strămoșii lor au fost incluși forțat.
Mai mult decât atât, există cazuri, când în comunități compacte de români din Ucraina semnele rutiere erau date cu vopsea, ca ulterior pe deasupra să fie scrise aceleași date, doar că în limba română – așa o formă de protest, lipsit de agresivitate, dar, oricum, destul de vizibil. Au fost și pliante, și mesaje pe pereți cu sensul unic „Aici este pământ românesc“.
Românii din Ucraina au prins mai mult curaj, odată ce speranța lor a căpătat careva șanse la reușită. Nu în ultimul rând acest lucru i se datorează faptului că Bucureștiul a intensificat acțiunile de susținere.
Analizând acțiunile corpului diplomatic al Ministerului de externe al statului român, putem constata că acesta are capacități excelente de a stoarce maximum din minim. Drept dovadă este decizia Curții Internaționale de Justiție al ONU cu privire la insula Șerpilor.
Totuși, acesta este un caz unic, o încercare a puterilor. Mult mai semnificativ pentru România este beneficiul adus de politica externă sistematică și bine definită de susținere a cetățenilor români care locuiesc pe ținuturile ucrainene adiacente. A ajuns până și la deschiderea în comunități compacte a platformelor expert-analitice cu menirea de a monitoriza și analiza situația socială și politică în regiuni. Un astfel de centru, în special, este situat în capitala Bucovinei – orașul Cernăuți – Centrul Independent de Cercetări Actuale (un fel de „creier“ românesc care se axează pe studierea problemelor și a poziționării componentei românești în regiune și pe scara întregii țări).
Cu succes sporit progresează procesul de emitere a cetățeniei române în calitate de a doua cetățenie. Conform datelor neoficiale care s-au scurs în presă, de cetățenie română se bucură nu mai puțin de jumătate din populația Ucrainei. Dar, de facto, cel mai probabil, toți, înafară de cei mai leneși cetățeni, deja și-au redobândit cetățenia română. Căci bine cunoscuta lege românească permite de a „redobândi“ cetățenia chiar și persoanelor, care niciodată nu au avut-o, adică copiilor foștilor cetățeni români, născuți pe teritoriul Ucrainei.
„Departamentul românilor de pretutindeni“, creat special cu acest scop și gestionat de către Ministerul de externe al României, este unul dintre cele mai active și de succes instituții ale statului.
În ziua de azi, una dintre direcțiile de prioritate ale Bucureștiului oficial în cooperarea cu românii din Ucraina este sfera educațională. Vorbim despre impactul României asupra procesului de educare direct în comunități compacte a minorităților etnice române.
Românii ucraineni, de asemenea, sunt potențialii și mult doriții participanți ai programului Ministerului de Învățământ al României “Românii de pretutindeni“ care le oferă dreptul la studii gratuite în universități. Caracteristic este faptul că un număr major de locuri preferențiale este alocat la facultățile de justiție și politologie, ceea ce permite să caracterizăm strict vectorul de bază al activității Bucureștiului, privind componența română în Ucraina.
După câțiva ani de studii, juriștii și politologii proaspăt formați se reîntorc în Ucraina, constituind, deja, o parte a echipei adepților fermi ai ideii României Mari.
Recent Ucraina a întreprins un rând de modificări în sfera educației, care au nemulțumit Moldova, România, precum și Polonia și Ungaria.
Legea cu privire la reforma învățământului, adoptată pe 5 septembrie de către Rada Supremă a Ucrainei, de facto, interzice în perspectivă minorităților naționale de a-și educa copiii în școli cu predare în limba minorităților.
În Moldova în legătură cu acest fapt au avut loc proteste lângă ambasada Ucrainei.
Ministerul de Afaceri Externe al Poloniei a declarat că va urmări meticulos cum se aplică legea și va întreprinde toate măsurile necesare, întru a asigura accesul polonezilor din Ucraina la învățământ în limba poloneză.
Cel mai dur a reacționat Ungaria, calificând legea drept „cuțit în spate“, „rușine a statului care se declară vrednic de a face parte din UE“, amenințând cu blocarea absolut tuturor inițiativelor de comunicare din partea Ucrainei, adresate structurilor europene. Ungurii, drept răzbunare, vor împiedica accesul Ucrainei oriunde, nu ar încerca ea sa pătrundă. La o fermitate asemănătoare na-am așteptat și de la România. Dar, până în prezent, Ministerul de externe al României, în mod oficial, și-a exprimat doar preocuparea: „Așteptăm ca drepturile reprezentanților minorităților etnice române din Ucraina să fi apărate și subliniem preocuparea continuă a autorităților române, referitor la problema în cauză“.
Prim-ministru al României Mihai Tudose la întrunirea guvernului a propus Ministerului de externe să „intervină în situația specifică din Ucraina“. Problema educației în limba maternă pentru românii etnici din Ucraina a devenit una prioritară și în decursul negocierilor în Kiev, fapt despre care a relatat secretarul de stat al Ministerului de externe al României Victor Micula.
România – este un stat mult mai influent, decât Moldova. Și într-o situație de importantă majoră, precum cea descrisă mai sus, ea ar fi putut să nu se limiteze la o simplă preocupare, ci sa se răzbune, după exemplul Ungariei.
Pas cu pas spre scopul propus
Pe tot teritoriul Ucrainei acționează 24 organizații obștești românești. Multe dintre ele cooperează cu autoritățile locale. O parte dintre activiștii civici reprezentați de românii ucraineni au izbutit să ocupe posturi importante, de unde mereu se declară suporteri fermi ai apărării drepturilor minorităților române.
Bineînțeles, că o parte majoră a succeselor românilor ucraineni îi aparține Bucovinei. Dar și în regiunea Odesa, pe fundalul feeriei cu cetățenia română, activitatea crește. Precum și pe fundalul informării, privind problemele actuale din Moldova – tot mai mulți cetățeni de pe teritoriul regiunii care s-au numit anterior moldoveni, au început să capete identitatea românească.
Pe lângă tot, în mass-media din regiunea Odesa tot mai des apar informații despre contribuirea românilor la restaurarea și dezvoltarea orașului Odesa. În astfel de publicații se spune că pe timpurile, când orașul era administrat se către români, aici era ordine si confort – spre deosebire de regiuni, în care administrau invadatorii germani. Așadar, cititorul formulează concluzia, că venirea românilor, odată cu nemții, a fost pentru Odesa noroc ca în loterie. Iar revenirea ulterioară a comuniștilor a cauzat doar represiuni și constrângerea libertăților economice, ceea ce mereu au fost un element indispensabil al dezvoltării rapide a „perlei Mării Negre“.
Condițiile de primire a Ucrainei in UE
Logica intereselor egoiste sugerează, că România nu poate fi un prieten și aliat pentru vecina sa din est în aspirația acesteia în UE și NATO. România deja a greșit fatal, atunci când chiar în primele zile de la destrămare a URSS s-a grăbit să recunoască independența Moldovei, în loc sa introducă pe teritoriul ei trupele militare sub pretext de susținere a legalității pentru perioada de trecere, astfel garantându-și viitoarea reunire cu Basarabia ruptă de către bolșevici.
Bucureștiul nu vrea să greșească din nou, permițând intrarea Ucrainei în structurile europene cu hotarele ei actuale. Acest lucru ar îngropa pe veci visul de reunire a tuturor teritoriilor sub o aripă unică a Patriei-mama.
În legătură cu faptul sus-numit, fiind o aliată devotată a SUA, România este cointeresată nu doar în slăbirea Rusiei, ci, într-o măsură mult mai mare, în slăbirea Ucrainei, scopul pe care îl va atinge, căpătând susținerea Washingtonului în propulsarea ideii înfrângerii Ucrainei în confruntarea cu Moscova.
România va primi Ucraina cu brațele deschise în familia unită europeană, dar fără teritoriile ilegal rupte din componența fostului Regat al României. Bucureștiul oficial își asumă datoria față de poporul său de a convinge în axioma dată aliatul său american, căci ducerea tratativelor cu Europa progresează prea alene.
Dumitru Popa
